Dezvoltare Personala

CÂTEVA PRACTICI NOCIVE ÎN EDUCATIE

Etichetarea

Prin etichetare, copilul este dezumanizat si redus la ceea ce se spune despre el, nu va știi ce înseamnă să te simți bine în propria piele, fiind programat să se comporte conform etichetei. Deși toți adulții știu că este imposibil să încadrezi pe cineva într-o scurtă caracterizare, întâlnim la tot pasul copii buni, copii răi, copii cuminți, inteligenți, proști, etc.

Copiii învață din exemple. Daca îi vom repeta în majoritatea timpului mesaje de genul: ”ai greșit…..nu e bine ….Matei este mai inteligent decat tine”, copilul isi va asuma rolul de copil rau.   Astfel, un copil rău este un copil ce deranjează, ce nu se face plăcut adultului și cu care acesta nu știe să se descurce. Un copil inteligent este un copil care place, care oferă satisfacția de a înțelege și de a accepta ceea ce i se spune. Acum da, în această traducere, etichetele capătă sens.

Copii sunt în formare și au nevoie de libertatea de a experimenta felurite manifestări, iar o etichetă limitează paleta alegerilor. Ei cresc, se dezvoltă și își elaborează rapid trăirile, este normal să treacă de la un fel de a fi la altul. Evoluția lor poate i îngrădită de etichetă.

Copilul comunică și prin comportament. Actele lui arată ceva, au adesea o semnificație ce nu mai poate fi cunoscută, dacă interesul se deplasează de la sensul manifestării către denumirea ei.

Eticheta poate avea efectul scrierii de destin. Copilul și-o poate asuma ca pe un nume, ca pe un mod de prezentare în lume.

Uneori adulții nu se limitează la simple considerații morale, ei chiar pun diagnostice copilului. Adulții au limitele lor, e normal să aibă și ei probleme, să nu placă pe toată lumea, să nu se descurce în orice condiții și cu orice copil. Însă este total interzis ca un adult să pună diagnostice (nu are competența necesară), etichete sau să acționeze împotriva sănătății psihice a copilului.

Amintiți-vă în orice moment ca fiecare copil are toate resursele necesare să reușească in viață, depinde doar de noi, adulții, să-i creeăm un mediu hrănitor și sigur, care să-i permită să-si dezvolte la maximum potențialul.

Carmen Vieru – Psiholog

Bibliografie

Speranța Farca: „Cum întâmpinăm copilul ca părinți, bunici, medici și educatori ”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment